8 iul. 2013

Recunoasteti personajul?

Il putem intalni pretutindeni. Se straduieste sa fie mereu in centrul atentiei. Incearca sa-si compenseze defectele si carentele de educatie cu scurtaturi catre succes.
Aroganta lui e fara margini si mascheaza de obicei un complex de inferioritate.
Nu-si da seama, dar recunoaste superioritatea celorlalti atunci cand pretinde sa ii fie notata in carnetul de munca dipoma de studii superioare obtinuta la invatamant la distanta. De ce vrea asta? Pentru ca una e “fara studii superioare” si alta “cu studii superioare” - e plin de diplome; in portofelul lui sunt adunate carti de vizita si in agenda de telefon o multime de numere ale unor persoane care inseamna ceva in societate.

Inzestrat cu inteligenta speculativa – pentru ca nu-i deloc prost, chiar daca adesea e incult sau semidoct – in acest tip de individ se impletesc zgarcenia si lacomia; se preteaza la tot felul de mojicii si linguseli pentru a se cocota mai repede pe scara social-politica. Vrea sa fie sef – nu conteaza unde, nu conteaza cat de mic dar se vrea in postura de a da indicatii cuiva, de a dicta el ordinea.
In cazul lui, dictonul ”scopul scuza mijloacele” este ca un far calauzitor in tentativa sa zilnica de a se imbogati cat mai repede pe munca altora, de a deveni sef sau sefulet. Face specula, carand marfa de prin Turcia, imprumuta bani de la prieteni si uita sa-i inapoieze, face credite la banci, ingropandu-se in datorii, pentru a-si cumpara casa si o bucatica de teren, si se intereseaza la avocati cum ar putea sa obtina un alt teren, pe care n-a dat un sfant dar daca tot e langa ce a cumparat el... si nu-i pasa ca il ia de la altul, care o fi muncit pentru acel teren. Si toate acestea pentru a da senzatia ca e o persoana realizata din punct de vedere material si care are putere de decizie.

Dupa ce da cu tine de pamant trece mai departe, mandru. Daca te intalneste a doua oara, ridicat din tarana, te saluta cordial si te asigura de consideratia lui. Daca te lasi pacalit, si-i dai o a doua sansa, ti-o iei din nou si musti tarana. Pentru ca nu-i plac invingatorii. Este volubil, elegant, manierat, alunecos, iar talentele actoricesti il ajuta sa faca impresie buna. Epateaza, foloseste un arsenal sofisticat cu care lanseaza zvonuri false; tese intrigi si barfeste; face marketing pentru a castiga atentia, bunavointa si increderea celor care au putere de decizie.

N-ati recunsocut personajul? E o alta caracterizare a lui Dinu Paturica, personajul central din romanul Ciocoii vechi si noi, al lui Nicolae Filimon. Ipocrizia este principalul lui mijloc de a parveni, care la el (si la toti parvenitii) este egal cu a reusi.
Cuvantul “parvenit” isi are originea in verbul din limba franceza, “parvenir”, care se traduce "a reusi, a izbuti". Parvenitul este persoana care a izbutit, a reusit. Dar cuvantul si-a pierdut sensul originar si descrie azi persoana care a ajuns fara merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs de imprejurari, la o buna situatie materiala, sociala si politica.

Nicolae Filimon descrie astfel pe Dinu Paturica:  un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana.
Dinu Paturica are grija de educatia lui: citeste foarte mult, invata limbi straine; se casatoreste din interes economic - sa aiba acces la partenerii de afaceri ai fostului sau stapan. Cand cunoaste oameni noi, la inceput se face iubit si pretuit; e slugarnic si lingusitor pentru a-si atinge scopurile.
Prin servilism si intrigi, Dinu Paturica dobandeste favoruri si urca in varful ierarhiei sociale.
Ajuns mare stolnic si ispravnic, imbatat de glorie, devine arogant, dovedindu-se ingrat si inuman chiar cu tatal sau, pe care servitorii - din ordinul boierului -  il arunca pe scari cand vine in vizita pentru a-i da binecuvantarea din urma, dar Dinu Paturica nu vrea sa-si aminteasca de familia saraca din care provine; cam la fel il arunca in strada si pe stapanul care s-a purtat relativ frumos cu el si care a saracit - oamenii care l-au cunoscut in trecut, cand era “rupt in spate” si cand slugarea la stapan trebuie sa dispara din viata lui.
Parvenitul, odata ajuns pe culmile gloriei, pentru a nu i se descoperi impostura, se va descotorosi imediat de cei care l-au sustinut si va cultiva prin toate mijloacele - inclusiv prin negarea originii - o cat mai buna imagine despre sine, pentru ca, in sinea sa, parvenitul ramane un complexat.
Cand, insa, ajunge in ocna devine un om ca toti oamenii: ii este frica de moarte iar disperarea aproape il innebuneste.

Scriitorul latin Petronius, in Cina lui Trimalchio, din lucrarea Satyricon, face un portret grotesc al parvenitului: gros, burduhos (burdihanul, in opinia parvenitului, e semn de bunastare), libidinos (rob al  tuturor poftelor), josnic, badaran, dar dornic sa epateze printr-un lux ostentativ si de prost gust.
Mari specialisti ai literaturii latine, precum si in istorii ale civilizaţiei romane din perioada Imperiului timpuriu afirma - mai mult sau mai putin - ca Satyricon este o fresca plina de ironie a societatii romane in general si a libertilor parveniti in mod special.

Moliere a conturat si el portretul parvenitului, in personajul monsieur Jourdain, burghez instarit dar grosolan, incult si megaloman, care vrea sa capete maniere distinse, invatand de la un filosof, pentru a intra in elita nobililor, dar nu poate fi decat un “burghez gentilom” amuzant. Povestea lui se aseamana cu cea a lui George Dandin, taranul  parvenit, al lui Moliere, dar si cu cea a lui Trimalchio, care-si poate renega trecutul doar in vis.


Adevaratul om de elita e cel care nu se faleste cu nimic, scria La Rochefoucauld, dar parvenitul nu intelege sensul, pentru ca el se impauneaza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu