12 dec. 2015

Invatamant religios vs invatamant laic

Nu suspectez de naivitate niciun prelat care afirma ca educatia religioasa ii face pe oameni mai buni, mai iubitori de semeni. Interesul oamenilor in sutana este, in special, unul financiar, dar nu pot sa nu ma gandesc si la unele interese politice.
Biserica, se presupune, este separata de stat - in România pare a fi asa numai la nivel declarativ. Prin legi, in toate statele din lume, statul are obligatia de a sprijini cultele - in alti termeni, de a le sponsoriza. Tot statul are, in toate tarile unde exista respect pentru oameni, si obligatia de a asigura alfabetizarea cetatenilor. In România, tot mai multi parinti se vad in situatia de a nu-si mai putea trimite copiii la scoala din cauza saraciei: bani pentru fondul clasei, bani pentru diverse sarbatori si zile de nastere ale profesorilor, bani pentru rechizite, bani pentru fel si fel de caiete speciale (cate caiete speciale or fi avut cei ca Eminescu sau Rebreanu?), bani chiar si pentru manuale deoarece fondul de carti e din ce in ce mai mic. In schimb, mersul la biserica e gratis (tot la prima vedere), dar nici popii nu te ingroapa, nu te boteaza, nu te casatoresc daca nu ti-ai platit taxa anuala.

In România pare a se tinde ca fiecare scoala sa aiba o capela unde sa se inchine copiii, unde sa faca matanii, sa sarute icoane (ceea ce nu e tocmai igienic din punctul meu de vedere), sa invete rostuirea bisericii - o multime de canoane pe care trebuie sa le stie pe de rost, o multime de nume de sfinti praznuiti de biserica pe tot parcursul anului. In cele mai multe state care se respecta si care respecta dreptul fiecaruia la a crede in ce divinitate doreste, invatamantul religios se face in afara scolii - chiar daca in aceeasi cladire, dar nu ca materie in programa scolara - la scoala de catehism, de exemplu, unde merge numai cine doreste. In România salile de clasa au ajuns sa fie zugravite cu chipuri de sfinti si scene biblice.

Din anul 1990 incoace la fiecare scoala construita au fost construite cinci biserici - banii au provenit, in parte, de la bugetul de stat si o parte din donatiile credinciosilor - desi reprezentantii BOR sustin altceva si nu-i pot crede si pentru faptul ca pentru catedrala manturii neamului s-au cerut bani consiliilor judetene, in virtutea legii (ceva de genul: unde-i lege nu-i tocmaela) si nu-i cred nici pentru ca, analizand construirea fiecarei biserici in parte, ajungem la concluzia ca cele mai multe au fost construite din banii de la primarii, in mare parte - a se vedea cazul bisericii poleite cu aur de la Ghimbav, Brasov (legatura externa). Pentru a dona bani sa fie ridicata o noua biserica e simplu: te duci, dai banul si, eventual, primesti o chitanta. Sa donezi pentru construirea unei scoli e mult mai dificil: pe langa faptul ca nu stii unde, anume, trebuie sa donezi mai sunt si o multime de alte complicatii, sa le zic astfel: trebuie sa fie intrunite anumite conditii pentru a putea fi construita o scoala (si raportat la numarul de elevi dintr-o zona saua alta); apoi, profesorii sunt platiti de la bugetul de stat, nu din donatiile celor care ar vrea sa sustina (si) invatamantul laic.

Foarte multe scoli au fost desfiintate, fie prin comasare, fie prin inchidere pur si simplu, pe motiv ca numarul de elevi a scazut. E drept ca e probabil ca numarul de elevi sa fie mai mic acum decat inainte de anul 1990, dar sunt zone unde copiii sunt nevoiti sa mearga pe jos multi kilometri - uneori prin locuri periculoase - pentru a ajunge la scoala, pe drumuri aproape imposibil de parcurs de copiii mici, in special, in ierni cu multa zapada sau cand ploua mult. Cele mai multe scoli au fost construite cu bani din fonduri europene - noi, in mare parte, in sensul ca au fost inlocuite cele din chirpici cu unele zidite. S-a uitat, insa, si construirea de campusuri scolare, pentru ca cei care nu au institutii de invatamant - in special liceale - in localitatile de resedinta sa se poata caza in apropierea institutiilor de invatamant fara un efort financiar care depaseste posibilitatile celor mai multi parinti.
Biserici, in schimb, au fost construite intre blocuri, clopotul sunand sub balconul oamenilor - fie ca acesti oameni vor sau nu sa auda slujba la difuzoare montate pe zidurile exterioare ale cladirilor bisericilor, ascultand - in unele cazuri - slujba pentru morti, slujba pentru nunti s.a.m.d. Pentru ca au cerut enoriasii - motiveaza reprezentantii bisericii. Sigur! E probabil, desigur... dar faptul ca popa X are un fiu, un nepot, un orice care a terminat cursurile de teologie si are nevoie de parohie n-are chiar nicio legatura? Ce ne facem cu cei care nu vor sa auda aceste slujbe, cu cei care sunt de alt rit, cu cei care vor, pur si simplu, sa doarma mai mult in zilele lor libere?
Popii sunt mai multi chiar si decat medicii, nu doar decat profesorii.

Faptul ca sunt ridicate mai multe biserici decat scoli nu e, neaparat, alegerea cetatenilor, ci ar putea fi consecinta legislatiei privind donatiile si sponsorizarile. Scolile sunt construite, in special, din fonduri de stat si din fonduri europene administrate tot de stat, iar bisericile pot fi construite din bani proveniti din donatii si sponsorizari, pe terenuri donate fie de persoane fizice, fie de primarii - mai rar cumparate de BOR - si astfel nu mai e necesara modificarea planului urbanistic. Pentru a sponsoriza construirea unei scoli te adresezi consiliului local, care voteaza daca e oportuna constructia, apoi se trece la modificarea planului urbanistic si obtinerea autorizatiilor necesare pentru orice constructie noua. Pentru a sponsoriza trebuie incheiat un contract - si nu poti incheia un contract de sponsorizare pentru fiecare 10 lei donati, ca exemplu, pe cand la biserica poti lasa oricand chiar si numai un leu. Cine doreste sa sponsorizeze constructia unei scoli trebuie sa urmeze toti pasii pe care ii urmeaza oricine doreste sa construiasca ceva, si e un hatis birocratic, pentru ca semnarea unui contract de sponsorizare nu e suficient, inspectoratele scolare neavand in proprietate terenuri (si nici cladiri unde, eventual, ar putea fi amenajata o institutie de invatamant) pentru a putea prelua aceste demersuri. Cine doreste sa sponsorizeze o scoala deja existenta ia legatura cu directorul scolii respective si va incheia un contract de sponsorizare.

E bun si invatamantul religios, dar ce folos daca programa scolara e, in general, prea stufoasa si metoda de predare este ”eu dictez, voi scrieti, apoi va ascult sau dati extemporal”? Invatamantul religios nesustinut de cel laic e frectie la picior de lemn pentru ca nu-i e de folos copilului sa cunoasca zece rugaciuni si sa stie cand sunt praznuiti sfintii pentru ca in CV nu intereseaza pe nimeni asta, pentru ca a sti Pslamii pe de rost nu te ajuta sa ai succes profesional, dar - e drept - poate ii ajuta sa inghita mai usor balivernele politicienilor spunandu-si: las’ ca are Dumnezeu grija de ei. Prea multi oameni - poate doar mi se pare - au ajuns sa creada mai mult in popi decat in divinitate. Se aude din ce in ce mai rar: Dumnezeu zice ca... si tot mai des: Parintele a zis ca..., duhovnicul meu zice ca...; trebuie sa cer aprobarea duhovnicului...; trebuie sa-l intreb pe parinte... Pentru ce invatamant religios daca tot timpul trebuie sa intrebe pe cineva care poarta sutana? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu