19 mai 2015

Buna! Ce faci? Unde te duci?

Fac pe nebuna si mai caut una! Am plecat sa scutur nuci!

Ce sa raspund la intrebarea “ce faci?” cand ma intreaba o cunostinta pe care o intalnesc intamplator si nici nu am legaturi stranse cu aceasta? Uneori nici celor pe care ii cunosc mai bine nu stiu ce sa le raspund la o asemenea intrebare cand ne intalnim in drum.

Alteori, soseste cate cineva in vizita, ne asezam la o sueta, ma intreaba ce fac si pana sa-i raspund incepe si-mi povesteste despre sine si, din cand in cand, se opreste si ma intreaba: Ce crezi…? Deschid gura sa rostesc ce cred dar nu apuc decat sa inspir ceva aer ca incepe turuitul din nou. Si o tinem tot asa vorbind despre persoana care a venit in vizita. Spre final, imi zice: Oh, dar nu mi-ai spus ce mai faci… Incerc sa-i spun ca ma descurc, gandind ca nu-i pasa si de ce mai intreaba, dar nu apuc sa-mi termin nici cuvantul si nici gandul. Musafirul se ridica: Ma bucur ca te-am vazut si am mai stat de vorba.

Cat timp era banca langa intrarea in bloc nimeni nu scapa de intrebarea Unde te duci? (legatura externa) la iesire si de intrebarea Unde ai fost? la intrare.
Sa spun ca merg sa ma intalnesc cu fosti colegi de clasa?! Sa spun ca merg sa cumpar crema de ghete? Sa spun ca merg sa cumpar mancare  pentru pisici? Sa spun ca merg la terasa? De ce i-ar interesa pe unii ce fac si unde merg vecinii?! Simplul salut nu mai e suficient, mai ales cand vezi ca omu’ pleaca undeva si e posibil sa nu fi lasat o marja de timp pentru a fi punctual chiar daca sta la taclale cu cineva ivit in cale?
Chiar cand te opresti si stai sa trancanesti afli numai despre persoana care te-a intrebat ce faci si despre multe alte persoane pe care abia le cunosti din vedere. Si poate nu te intereseaza…

Poate doar mi se pare, dar oamenii care te intreaba ce faci? oriunde te intalnesc sunt dintre aceia care vor sa fie ascultati, nu sa asculte – mai ales daca n-ai de spus ceva barfe suculente sau de criticat politicienii. Cand am timp, ii ascult, dar nu-mi place sa stau la taclale in mijlocul drumului.
Ii stiti pe aceia langa care mergi spre o tinta fixa, doar va plimbati sau, intamplator, aveti acelasi drum si care se opresc, din metru in metru, pentru a povesti ceva? Ca si cum n-ar putea sa mearga si sa vorbeasca in acelasi timp! Si gesticuleaza larg, si ridica tonul si chiar ţipă, daca-ti povestesc o intamplare in care cineva a ţipat! Ma gandesc ca toti acestia care vorbesc prea tare pe strada sau prin mijloacele de transport in comun vor doar sa atraga atentia – ceea ce-mi spune ca, de felul lor, sunt niste oameni care nu au nimic interesant de povestit.

Neplacut si fara minte cel ce vrea sa afle ce gandeste oricine, unde se duce, ce aduce si ce face si ce graieste si ce mananca (proverb românesc)

Mda… Vorba unora: deloc nu-s sociabila… 

2 comentarii:

  1. SALUTARE am pus linkul tau la mine pe blog daca vrei sa colaboram uite linkul mei: http://djdanymx.blogspot.ro/search/label/Servicii

    RăspundețiȘtergere