18 feb. 2015

De ce se tem barbatii cel mai mult?

Habar n-am de ce se tem barbatii cel mai mult asa ca ii cred pe cuvant – sau poate nu – pe cei care afirma ca au publicat studii indelung… studiate.

Inainte de asta, imi exprim parerea – si nu-i doar parerea mea – ca barbatii nu mai sunt ce-au fost odata. Si nu doar ca in vremuri demult apuse se luptau pentru onoarea femeii si bateau dusmanii iar acum se lupta cu paharele si bat femeia… Azi sunt tot mai efeminati… Nu doar ca sunt preocupati prea mult de aspectul exterior (e chiar bine, pana la un punct, zic): isi lucreaza muschii cu aparate specializate, isi lacuiesc unghiile, isi taie cuticulele, isi vopsesc parul, isi studiaza imaginea in oglinda mai mult decat unele femei, fac tratamente cosmetice, se bronzeaza la solar dar isi lasa parul sa creasca, isi epileaza parul de pe corp, poarta haine parca mult prea feminine, poarta cercei, ghiuluri, bratari, haine cu sclipici, imbracaminte mulata, danseaza la bara… Da! Ati ghicit! Barbatii si femeile sunt egali in drepturi, au aceleasi drepturi in a-si manifesta personalitatea, in a duce o viata “sanatoasa”. Oh, da… Dar, la naiba! Cate femei vor efeminati langa ele?! Preocuparea pentru sanatate e buna, categoric: minte sanatoasa in corp sanatos – dar de preferinta acel corp sa fie al unui barbat nu sa semene cu al unuia.

Revenind la despre ce zic unii ca se tem barbatii…
Cica cel mai mult se tem de medic. La un congres european al medicilor a fost prezentat un studiu pe tema comportamentului barbatilor in salile de asteptare ale cabinetelor medicale. Ei sunt mai nervosi decat femeile – nu-si gasesc locul, se plimba, tusesc, isi strang degetele. Un medic francez, pe numele lui Pierre Joue, zice ca barbatii au aceasta stare pentru ca nu isi cunosc propriul corp.


Ei, zic si eu: cred ca azi, dupa ore si ore petrecute in saloane de infrumusetare, la solar, in sala de sport, la coafor (oh! Scuze: la hair stilist) au ajuns sa-si cunoasca si corpul, dar tot sunt agitati in sala de asteptare si nu neaparat pentru ca le e teama, ci pentru ca rabdarea lor are limite mai mici decat ale femeilor – nu?! De la Natura femeile sunt indeluuuung rabdatoare! Sunt niste barbate! (hhhm… poate din acest motiv barbatii sunt tot mai efeminati: sa echilibreze balanta). Dar sunt multi care se tem cand vad un ac de seringa… ii vezi cum devin brusc palizi.

Apoi, barbatii se tem de concurenta. Automobilistul Ayrton Senna (21.03.1960-01.05.1994) a declarat dupa castigarea unei curse: Mi-a fost teribil de frica de adversari, dar fara acest sentiment nu as fi putut castiga! Ei, zic eu (desi n-am habar daca pilotul meu favorit a zis ce se zice ca a zis), daca pe circuitul de Formula Unu e valabil, pentru barbatul care vrea performante in pat e posibil ca filosofia aceasta sa-l distruga, pentru ca – zic cercetatorii – dusmanul cel mai de temut al unui barbat este fostul iubit al partenerei deoarece el isi imagineaza ca trebuie sa demonstreze ca e mai bun decat predecesorul (poate de aceea viseaza destui barbatii la virgine). Ceea ce e o prostie, dar cum sa le-o scoti unora din cap? Un barbat sigur de sexualitatea lui n-are asemenea complexe – dar unul sigur de el e barbat 100% nu un efeminat cu muschi la ceafa.

Se mai tem barbatii de esec. Dar multi oameni se tem de esec, deci nu-i apanajul barbatilor. Cei mai multi doresc sa fie mai presus decat femeile, sa castige mai mult decat ele, sa fie intretinatorii familiei – de castigat castiga mai mult decat femeile care au exact acelasi fel de post  job cu ei si presteaza acelasi tip de activitate, acelasi numar de ore… In mintea lor (asta cu mintea e de la mine) ei trebuie sa fie, in viata sociala, un succes de rasunet.

Barbatii se tem de lacrimi! Ei plang rar, convinsi ca lacrimile le tradeaza slabiciunea, suferinta, nelinistea (cand sunt beti nu se mai tem de lacrimi!). Daca se intampla sa planga devin nervosi, convinsi ca numai femeile, firi mai slabe, au permisiunea de a plange (poate de aceea bat unii femeile: le vine sa planga de neputinta si devin nervosi).
Cand o femeie plange si-l implora sa mai stea cand el tocmai a aflat ca a fost inlocuit ocazional, el se indupleca si mai sta. Atat de tare se tem unii barbati de lacrimi incat decat sa vada o femeie plangand ca el n-o vrea de nevasta o duce la starea civila.
Textele motivationale ne arata ca barbatii puternici au curaj sa planga. Asa ar trebui sa fie doar ca… durerile mari nu au lacrimi iar oamenilor puternici nu prea le vine sa planga. Da’ ce stiu eu?!

Se tem si de calvitie. Isi considera podoaba capilara un plus al barbatiei – de aceea pare ca a dat calvitia in toti si se rad pe scafarlie (poate imaginandu-si ca fac parte din trupele SEAL).

Frica de apropiere. Barbatii ar fi cuprinsi de o timiditate inexplicabila atunci cand se apropie prea mult de o femeie, de parca in calea lor ar aparea un zid invizibil. Psihologii explica aceasta teama prin relatia prea puternica dintre mama si fiu. Nefiind psiholog nu prea inteleg ce vor sa zica psihologii dar ma gandesc la acei barbati care abordeaza femeia ca un urs… Acelora le-ar trebui un zid real intre ei si femei.

Frica de impotenta. Abia aici incep sa cred ca tocilarii au ceva mai multa dreptate. Zic ei ca barbatilor le place sa-si manifeste calitatile extraordinare in pat. Si cam fiecare incepe prin a face comparatii intre el si fostul ei, intre el si vreun prieten care se lauda de zor (si care, poate, e inca virgin); se demoralizeaza total daca rateaza la prima intalnire pe orizontala cu o femeie pe care o doreste mult – si mai sunt proaste care nu gasesc altceva de facut decat sa rada. Daca nu reuseste sa-si satisfaca partenera – de parca si-ar si da seama daca ea nu vrea ca el sa-si dea seama – se va simti frustrat si va dori sa incerce din nou si din nou, sa fie bine sa fie amandoi pe aceeasi aripa de avion… Dar, vorba lui Pascal Bruckner: femeile sunt ca avioanele si barbatii ca parasutistii; femeile continua sa zboare in timp ce parasutistii sunt in cadere libera (citat aproximativ). Putini sunt barbatii care pot diferentia un orgasm mimat de unul real si putine sunt femeile care pot face acelasi lucru in cazul barbatilor (dar si mai putini sunt barbatii care stiu sa mimeze un orgasm).
Impotenta e dura si se stie azi despre aceasta mai mult ca la inceputul secolului XX dar tot sunt multe necunoscute… Da, da… nu exista barbat impotent ci numai femei nepricepute (valabila si reciproca: nu exista frigide ci numai barbati nepriceputi). Categoric astea-s legende urbane deoarece s-a dovedit ca exista o legatura intre tulburarile instinctului sexual si hipertensiunea arteriala, bolile de inima, diabetul si folosirea unor medicamente. Tutunul nu-i ajuta si nici alcoolul: alcoolul mareste dorinta si scade potenta (si-i poate apuca plansul si daca-i apuca plansul devin nervosi si daca devin nervosi mai iau si femeia la bataie ca’ deh! ea e cu pricina).
Daca va uitati la unul care arata ca de pe plansa de la cursul de anatomie, capitolul muschi, puteti avea surpriza ca cel mai important muschi sa fie… cel mai putin dezvoltat.
Impotenta erectila poate fi insotita de tulburari de libido, de dereglari ale ejacularii sau de lipsa de orgasm – un necaz nu vine niciodata singur.
Dar sa ne bucuram (sau nu): s-a inventat pastiluta albastra!

Se mai tem barbatii ca le vor cadea dintii, se tem ca se ingrasa si unii se tem de clowni... Sunt si ei, barbatii, oameni, deci au temeri. Nimeni nu-i perfect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu