26 iun. 2013

M-am saturat de România

Eu nu m-am saturat; altii tot striga asta, sau susotesc pe la colturi - de blocuri sau de mese. Plus ca e gresita afirmatia: nu de România se satura unii, ci de acei români care se complac in ceea ce li se intampla desi le-ar putea fi mai bine daca ar avea reactii sanatoase.

Te-ai saturat de România? Si, ‘ce-mi spui mie?! Iti plangi de mila dar nu misti un deget sa schimbi ceva in bine, iar daca atunci cand te gandesti la “bine” te gandesti numai la binele tau e clar ca tot sătul de România vei ramane. Te cunosc atat de bine incat nu stiu ce pot rezolva alaturi de tine!

Tu, române, stii doar sa spui: ”nu imi permit sa fac alea-alea pentru ca am familie”. Iar eu iti spun: si cei care au murit pentru ca tu sa ai azi dreptul de a iesi din tara cand vrei - ca exemplu - aveau familie.
Mi-e mila de tine, acel român care stii sa scrii dar nu poti si nu vrei sa actionezi asa cum gandesti! Ti-e teama sau - mai rau! - te lasi cumparat si te retragi. N-ai decat sa-ti plangi de mila si sa urli ca ai facut un credit pe care nu-l mai poti achita! Ai vrut sa ai ceea ce nu-ti e neaparat necesar!
Mi-e mila de tine, române, ca inghiti toate mizeriile din partea angajatorului! Stii sa scrii - sub anonimat - dar nu ai curaj sa actionezi in nume propriu! Nu am ce-ti face! Ai soarta pe care o meriti! Si chiar nu-mi pasa de tine, românule care dai din gura si din tastatura dar nu faci nimic sa imbunatatesti soarta ta si a celor care vin in urma ta! Sa nu-mi scrii mie, românule, despre cat de mult iti iubesti copiii daca nu faci nimic pentru ei! Sa nu-mi scrii, pentru ca nu ma intereseaza! Actioneaza, române, si apoi mai discutam!

Am incercat sa accentuez ideea de solidaritate.
Nu ma credeti pe cuvant! Incercati sa mobilizati niste cetateni români cu interese comune. Totul va fi bine si frumos pana se ajunge la momentul cand incepe greul: santaj, amenintari etc. In acel moment renunta 99 %. Ce veti mai putea face? Doar sa mergeti acasa si sa le spuneti: treaba voastra, dar sa nu va mai plangeti la mine.

Unindu-se, angajatii au mai multe sanse sa schimbe o situatie care nu le convine. Cu disponibilizarile e mai greu dar solutii ar exista, insa revenim la.... solidaritate. Sa zicem ca o multinationala vinde un anume serviciu / produs, sau fabrica unul... Consumatorii ar trebui sa refuze a le mai cumpara produsele / serviciile daca acea companie nu doneaza bani pentru saraci sau actiuni sportive, sociale etc - contributie la bunastarea comunitatii, mai pe scurt), consumatorii sa refuze a cumpara produsele cutarei companii daca sefii de acolo nu isi trateaza cu respect angajatii etc. Companiile au un singur scop: profitul. Cand consumatorul nu mai cumpara... compania se cam duce pe apa Sambetei si, garantat, isi va schimba atitudinea (nu de pe o zi pe alta, evident) Dar ma credeti? Probabil ca nu...
Cred ca sunt putini cei care inteleg ce forta au consumatorii. Consumatorii au banii (multi, putini) si banii inseamna profitul oricarei companii, unicul scop al acestora.
Solidaritate este cuvantul cheie - asa cred.

Trebuie sa mai castigam ceva: increderea in semenii nostri. Si recunosc: e destul de greu...
Am senzatia ca in tara aceasta fiecare isi urmareste numai interesul propriu - desi acest "interes propriu” e comun cu al multora...

Toate acestea, insa, sunt doar cuvinte, aveti dreptate, dar aceste cuvinte le-as dori ca un indemn la solidaritate, nicidecum nu-mi da prin minte sa umilesc pe cineva - dar am dreptul sa scriu adevarul pe care l-am cunoscut de-a lungul timpului: multi se plang, dar nu actioneaza decat pana in punctul de siguranta - mai departe nu au curaj pentru ca incep riscurile.

Am protestat impotriva anumitor legi... Ce folos daca eram doar o mâna de oameni? Chiar nu intelege nimeni ca multimea are forta, nu doar o mâna de oameni?! Cum sa merg “pâna in panzele albe” cand nu am interes in cauza? Suntem sustinatori, dar nu ne afecteaza, direct, unele masuri economice sau de alta natura... Doar ca ne pasa de ceilalti... Dar ce putem face cand acesti ceilalti nu vor sa se uneasca si sa devina o forta?
Am incercat sa ii convingem pe unii sa nu se arunce in credite nebunesti! N-am reusit, pentru ca toti voiau ceea ce n-au avut pana atunci, fara sa inteleaga ca e riscant sa faca ceea ce si-au pus in minte. In acel moment totul era roz, dar o analiza pe termen lung i-ar fi lamurit! Dar cine sa creada?
Nici un om nu poate fi umilit daca nu se lasa umilit.
Adevarul despre unii nu trebuie sa fie generalizat - pentru ca nu am generalizat. Am accentuat ideea ca nu trebuie sa renuntam la ceea ce dorim... Am accentuat ideea ca e nevoie de solidaritate dincolo de planul teoretic, dincolo de discurs. 
Nu ma credeti pe cuvant!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu